• Nu înțeleg, cum nu vezi? E clar că partidul X a furat! – Ba nu! Cum nu vezi tu? Partidul Y fură!
  • K e cea mai tare echipa din România! – Ba nu, L e cea mai tare echipa din România!
  • Masca este extrem de necesară, ajută să nu te îmbolnăvești, nici tu nici alții! – Ba nu! Masca e inutilă, îți scade imunitatea etc.

Sună cunoscut? Astfel de discuții sunt cam peste tot și pe orice temă, mai ales dacă vorbim de mediul online. Și nu avem cum să ignorăm mediul online, cu atât mai mult acum, când pandemia concentrează oamenii în acest mediu.

Dar discuții de acest gen se desfășoară în jurul a orice, nu sunt neapărat pe teme politice, sportive, religioase etc. Este un dialog care poate porni oricând de la o simplă poză sau o simplă melodie.

De ce se întamplă asta?

În 2013, în USA, profesorul Dan Kahan, de la Universitatea Yale, împreună cu colegii săi au făcut un experiment. Este vorba despre un studiu realizat pe 11.000 de subiecți. Cu toții aveau de rezolvat două probleme matematice, identice ca dificultate și mod de rezolvare:

Prima problemă: trebuia calculată corelația dintre iritații și o nouă cremă

A doua problemă: trebuia calculată corelația dintre rata criminalității și legislația pentru controlul armelor.

Deși modul de rezolvare era identic, la prima întrebare s-a răspuns corect, iar la a doua întrebare răspunsurile au fost diferite (procentual vorbind).

De ce au răspuns diferit?

Pentru că în cazul celei de-a doua probleme, a intervenit o variabilă: apartenența politică. Poți vedea și citi mai multe despre acest studiu aici.

Acum să facem noi un studiu și în loc de politică, hai să luăm de exemplu suporterii a două echipe de fotbal rivale, religie vs ateism, un gen muzical vs altul, pro și contra vaccin, câini vs pisici, cărți electronice vs cărți fizice s.a.m.d.

Repetând întrebarea, sună cunoscut?

Cum funcționează acest fanatism?

În celebra carte The True Believer lansată în 1951, Eric Hoffer, studiază atent tocmai această problema, a fanatismului. Un om foarte interesant – putem spune practic că era un liber-cugetător, asemănător poate filosofilor din Grecia Antică. În urma unei căzături pe scări și-a pierdut vederea la vârstă de 7 ani; la 15 ani, vederea i-a revenit inexplicabil.

De teamă că își va pierde din nou vederea, a început să citească cu avididate tot ce îi cădea în mână. Deși nu a fost o persoană cu studii superioare (sau cel puțin nu se cunoaște acest aspect), cartea sa menționată mai sus, încadrată în zona de filosofie socială, i-a adus Medalia pentru Libertate – acordată de însuși președintele Ronald Reagon.

Era un tip foarte original, patru zile pe săptămână lucra ca docher în portul San Francisco, iar restul timpului și-l petrecea în lectură și cugetare.

Genul de om care lucra și trăia în popor, a studiat fanatismul că mișcare în sine (vorbim de fanatism de orice natură) pentru că era convins că astfel puteam avea o imagine mult mai clară asupra istoriei și direcției omenirii. La urmă urmei, istoria a fost strâns marcată de astfel de mișcări, Inchiziția, Nazismul, Comunismul, toate au avut la baza un astfel de imbold. 

Concluzia lui Eric Hoffer pe aceasta temă este următoarea:

sursa: wikipedia.org

Practic, vorbim de un anumit tip de oameni, care au nevoie să adere la ceva anume, pentru că au nevoie de un scop.

Nu e rău să fii un fan¸ dar e rău să negi realitatea din cauza asta!

Discuția pe tema influenței cauzate de apartenența la ceva, este una deosebit de complexă care nu poate fi rezumată într-un singur articol. Este însă genul de subiect care merită aprofundat, pentru că se întamplă în timp real, în jurul nostru și influențează comportamentul fiecăruia dintre noi.

Sunt destule studii și articole pe această temă, (nu mai vorbim de cărți) cum ar fi acestea:

Sau un rezumat video, realizat de către cei de la TED-eD.

În concluzie:

Deși identificarea cu un anumit grup de oameni cu convingeri asemănătoare (fie că vorbim de religie, susținerea unei anumite echipe de fotbal, a unei trupe, partid politic etc.) este benefică în esență, aceasta poate deveni foarte periculoasă dacă ajungem să negăm realitatea.

Și nu e deloc nevoie să ne încadrăm 100% în teoria lui Eric Hoffer, pentru a ne lăsa influențați într-un sens sau altul.

Pe o astfel de atitudine se bazează și fenomenul de tip Fake News. Pentru că, în momentul în care vorbim de apartenență la ceva, oamenii au tendința să caute argumente care susțin acel ceva și să le minimalizeze/ nege/ ignore pe celelalte.

Este ceea ce se numește confirmation bias.